Termenul „oligofren” provine din greacă, din cuvintele oligos („puțin”) și phren („minte”), și se referă la o persoană cu o dezvoltare intelectuală mult sub media normală. În limbaj medical, „oligofrenia” desemnează o formă de întârziere mintală sau deficiență intelectuală, prezentă din copilărie și care afectează capacitatea de adaptare la viața socială.
Astăzi, termenul „oligofren” nu mai este folosit aproape deloc în practica medicală modernă, fiind înlocuit de noțiuni precum „tulburare de dezvoltare intelectuală” sau „dizabilitate intelectuală”, considerate mai corecte și lipsite de conotațiile jignitoare.
Înțeles medical
În psihiatrie și psihologie, oligofrenia era clasificată în funcție de gradul de severitate:
- Debilitate mintală – formă ușoară, persoana poate dobândi un anumit nivel de educație și autonomie.
- Imbecilitate – formă medie, cu limitări mai evidente în învățare și adaptare.
- Idiotie – formă gravă, cu afectarea profundă a funcțiilor cognitive și a autonomiei.
Această clasificare este însă depășită și nu mai este utilizată în terminologia oficială.
Utilizarea cuvântului în limbaj comun
În vorbirea de zi cu zi, cuvântul „oligofren” este folosit adesea ca insultă. Din păcate, asta duce la stigmatizarea persoanelor cu dizabilități intelectuale. De aceea, în prezent, specialiștii recomandă evitarea acestui termen și utilizarea unor expresii respectuoase precum „persoană cu dizabilitate intelectuală”.
Concluzie
„Oligofren” este un termen medical vechi, care desemna o persoană cu întârziere mintală severă. În prezent, el nu mai este folosit oficial, pentru că a căpătat o puternică încărcătură jignitoare în limbajul comun. Astăzi, se preferă termeni mai neutri și mai respectuoși, ce pun accent pe persoană și nu pe etichetă, precum „dizabilitate intelectuală”.
Pe scurt: dincolo de sensul lui originar, „oligofren” este un cuvânt pe care e mai bine să nu îl folosim, pentru a evita stigmatizarea și pentru a arăta respect față de cei care se confruntă cu dificultăți cognitive.
